Interviu Alexia Stan: „Lumea vede farfuria finală, nu orele lungi din spate” / Viața de bucătar înseamnă mai puțin timp liber, dar foarte multă pasiune

În spatele fiecărei farfurii există un proces care nu se vede. Ore de pregătire, disciplină, corectări repetate și un ritm care nu iartă lipsa de concentrare. Pentru Alexia Stan, bucătăria nu este doar un loc de muncă, ci spațiul în care crește constant și își construiește identitatea profesională.

Astăzi, Alexia este sous-chef la Soul, în Brașov, și dezvoltă în paralel proiecte personale în zona de pastry, unde creativitatea completează rigoarea din bucătăria de restaurant. Parcursul ei nu s-a construit peste noapte. Ultimii ani au însemnat muncă susținută, disciplină și asumarea unor sacrificii reale, dar și un proces de maturizare profesională vizibil.

Drumul spre meserie nu a fost lipsit de ezitări. A existat o perioadă în care alegerea nu era atât de clară, dar pasiunea pentru bucătărie a fost constantă. În timp, decizia s-a așezat natural. Formarea ei s-a construit în practică, în ritmul service-ului, în presiunea competițiilor și în experiențele care te obligă să crești rapid.

În interviul acordat ANBCT, Alexia vorbește deschis despre viața din bucătărie, despre presiune, greșeli, mentorat și echilibrul dificil dintre muncă și viața personală. Este o conversație sinceră despre meserie, din interiorul ei, fără romantizare, dar cu multă asumare.

Cum ai descrie, în câteva cuvinte, viața ta în bucătărie acum?

În momentul acesta, bucătăria e locul în care mă dezvolt cel mai mult și unde fiecare zi vine cu o nouă provocare. Sunt sous-chef la Soul, in Brașov, iar pe lângă asta dezvolt și câteva proiecte personale axate pe creativitate in zona de pastry.

Îmi place faptul că învăț constant și că am reușit să avansez destul de mult într-un restaurant de nivelul acesta. Ultimii doi ani au însemnat multă muncă, rabdare, disciplină și sacrificii, dar consider că toate lucrurile acestea vor fi meritat. Sunt într-un punct în care cresc profesional și, în același timp, îmi conturez tot mai clar stilul propriu, desi inca sunt multe lucruri pe care le mai am de descoperit.

 Cum arată o zi „normală” pentru tine?

O zi normală pentru mine începe dimineața, acasă. Îmi iau micul dejun liniștita și mă pregătesc pentru muncă. Odată ajunsă la restaurant, verific ce avem de făcut în ziua respectivă, preiau marfa și mă asigur că totul este în ordine. Apoi mă ocup de mise en place, astfel încât să fim cât mai bine pregătiți pentru service, mai ales in zilele de weekend. 

După o zi de muncă, ajung acasă, unde încerc să îmi fac puțin timp pentru mine și pentru familie. Asta este partea care mă echilibrează și mă ajută să o iau de la capăt a doua zi.

Ce nu vede lumea despre viața de bucătar?

Cred că lumea vede farfuria finală, platingul frumos și energia din timpul service-ului, dar nu vede orele lungi din spate, presiunea constantă și disciplina pe care o presupune meseria asta. Nu vede pregătirea dinainte, munca, responsabilitatea de a menține standardul în fiecare zi, indiferent de oboseală sau de cât de plin este restaurantul. Viața de bucătar înseamnă uneori mai putin timp liber, dar și foarte multă pasiune. Intotdeauna am auzit de la oameni din industrie acest lucru, si mai ales ca e greu sa rezisti, daca nu iti place cu adevarat ceea ce faci.

Ce te-a făcut să alegi meseria asta, la început?

Am ales meseria asta pentru că a fost și este în continuare, cea mai puternică pasiune a mea. In momentul in care trebuia sa mi aleg drumul, decizia a venit natural. În familie am învățat că e important să faci în viață ceea ce îți place cu adevărat. Cred că atunci când pui pasiune în ceea ce faci, vin și reușitele, și stabilitatea financiară, și satisfacția personală. În plus, nu ajungi să te plictisești niciodată, pentru că mereu ai ceva nou de descoperit și de creat. Pentru mine, bucătăria nu a fost doar o opțiune de carieră, ci un drum pe care l-am simțit potrivit dintotdeauna, desi m-am impotrivit acestui lucru, mai ales cand eram mai mica, undeva pe la 13 ani. Am fost foarte mult incurajata de oamenii din jurul meu, dar la o varsta la care nu stii inca ce drum sa alegi, presiunea poate fii foarte mare, la fel si frica de a lua o decizie. Ulterior, am considerat ca ar trebui sa imi construiesc o cariera din lucrul la care eram cel mai priceputa, si anume bucataria.

A existat un moment în care ai zis: „ok, asta chiar e pentru mine”?

Da, a existat un moment pe care mi-l amintesc foarte clar. În liceu, reprezentanții universității pe care aveam să o urmez au venit la o prezentare. La final, din toate pliantele rămase pe masă, eu l-am luat pe ultimul. Ulterior am realizat că era exact programul de Business și Management Culinar. Mi s-a părut un semn. Nu am văzut-o ca pe o simplă coincidență, ci ca pe o confirmare că direcția asta era pentru mine. Din momentul acela, am început să privesc lucrurile mult mai serios legat de domeniul acesta.

De la cine ai învățat cel mai mult până acum?

Cel mai mult am învățat de la Executive Chef-ul de la Soul. Și cred că asta se datorează și perioadei lungi petrecute în acest restaurant, timp în care am avut ocazia să cresc constant sub îndrumarea lui. M-a învățat disciplina, atenția la detalii și importanța consecvenței în bucătărie. In plus, a incurajat intotdeauna creativitatea in echipa, avand in vedere faptul ca, la restaurant, se schimba meniul o data la cateva luni. Dar, uneori, a fost un exemplu și pe plan personal — prin felul în care gestionează presiunea, echipa și responsabilitatea. Cred că atunci când ai lângă tine un om de la care poți învăța atât profesional, cât și uman, evoluția vine mult mai natural.

Cum înveți mai bine: din teorie sau din practică?

Din practică, all the way. Cred că bucătăria este un domeniu în care înveți cu adevărat atunci când ești acolo, în ritmul service-ului, când greșești, corectezi și repeti până îți iese perfect. Eu oricum sunt o fire perfectionista, ceea ce poate fii dificil cateodata. Teoria îți oferă o bază, dar prin practica inveti cu adevărat.

Pentru mine, cele mai valoroase lecții au venit din experiența directă, din presiune, din dorința de a face lucrurile din ce în ce mai bine.

Cum gestionezi presiunea într-o competiție sau într-o bucătărie aglomerată?

Nu am înțeles niciodată exact de ce, dar mereu am lucrat mult mai bine sub presiune, mai ales când am un timp limitat. Cred că e ceva în adrenalina momentului care mă concentrează. Cel mai simplu mod în care gestionez presiunea este să-mi amintesc că, la finalul zilei, tot ce fac merită, fie că e vorba de un service aglomerat sau de o competiție.  Asta mă ajută să rămân organizată și să transform stresul într-o motivație reală. Imi place sa vad ca mi-am depasit limitele. 

Care e o greșeală din care ai învățat cel mai mult?

Cred că cea mai mare greșeală din care am învățat a fost să nu fiu răbdătoare cu mine însămi. Am tendința să vreau mult și să vreau repede, iar asta m-a făcut uneori să mă frustrez sau să forțez lucrurile. Am învățat că progresul real vine pas cu pas și că răbdarea cu mine însămi mă ajută să cresc mai constant, să învăț mai bine, fără să mă pierd în presiune sau stres. Cred ca lucrurile bune necesita timp, nimeni nu e perfect de pe azi pe maine.

Ce sacrificii vin la pachet cu meseria asta?

Meseria vine cu sacrificii reale. Ratezi momente importante cu familia, prietenii, sărbători sau evenimente speciale, și ai puțin timp liber. Unele momente nu le poți recupera. Totusi, satisfacția de a crea, de a învăța și de a vedea oamenii bucuroși de munca ta compensează unele dintre aceste lipsuri.

Ai avut vreodată un moment în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să continui?

Cred că, uneori, gândul de a renunța este inevitabil, mai ales în momentele obositoare, atunci imi este cel mai dificil sa continui. Cu toate astea, nu mi-aș dori să renunț la munca pe care am depus-o până acum. Am realizat că nu m-aș regăsi în alt domeniu la fel de mult ca în bucătărie.

Experiența Bocuse d’Or România a reprezentat un moment important în parcursul său. Dincolo de imaginea publică a competiției, pentru ea a însemnat antrenamente intense, responsabilitate și înțelegerea profundă a standardelor internaționale. A fost o etapă care i-a confirmat direcția și i-a consolidat încrederea în propriile capacități.

Cum a fost pentru tine experiența Bocuse d’Or România, dincolo de ce s-a văzut din afară?

Experiența Bocuse d’Or România a fost una dintre cele mai frumoase din cariera mea. Dincolo de ce s-a văzut din afară, a însemnat multă muncă în spate, antrenamente intense, oboseală și momente de cumpănă, mai ales că a fost prima ediție în care România s-a calificat. Pe deasupra, experiența mi-a amintit cât de faină este senzația unei competiții și ce energie incredibilă poate să aducă. Am cunoscut oameni sufletiști și am lucrat într-o echipă foarte unita, chiar am fost surprinsa de cati oameni au fost acolo sa ne sustina. Este o experiență pe care aș repeta-o oricând.

Ce te-a surprins cel mai mult în competiție?

Cel mai mult m-a surprins nivelul de seriozitate al competiției și al așteptărilor oamenilor. Totul era extrem de precis și bine pus la punct. M-a impresionat cât de mult contează fiecare mic gest și câtă energie și implicare trebuie să pui pentru a obține un rezultat de top. Cel mai mult am admirat rapiditatea cu care oamenii implicati gaseau solutii tuturor problemelor, mai ales in momente critice, de care si noi ca si echipa am avut parte cateodata, mai ales la antrenamente, atunci cand incercam sa definitivam farfuria pentru competitie.

Ce satisfacție nu poate fi explicată decât dacă ești în bucătărie?

Cred că satisfacția care nu poate fi explicată decât dacă ești în bucătărie este bucuria pe care o simți când cineva gustă din ce ai pregătit și rămâne cu adevărat surprins. Cel mai mult îmi place când oamenii încearcă o combinație mai „ciudată” pe care am testat-o într-un preparat și, deși la început erau sceptici, le place. Spre exemplu, si momentele in care schimbi unui om percecptia despre un anumit fel de mancare sau ingredient. De la ceva ce nu ar fi incercat niciodata, la “wow, nu ma asteptam sa fie atat de bun”. Aceeasi satisfactie o aveam si atunci cand eram copil, si incercam acasa tot felul de retete de pe internet, cu mici improvizatii de ale mele. Mereu asteptam un feedback din partea apropiatilor, ca sa vad ce pot imbunatati.

Ce sfat ți-ar fi plăcut să primești la început?

Sfatul pe care mi-ar fi plăcut să-l primesc la început este să mă bucur mai mult de ce oferă viața și să nu mă pierd complet în muncă. La început e ușor să te lași prins de ritmul intens și de dorința de a reuși rapid, dar am învățat că echilibrul între muncă și viața personală este esențial pentru a crește și a fi cu adevărat fericit în ceea ce faci. Am inceput sa lucrez la acest lucru si cred ca este important pentru oricine lucreaza in aceasta industrie.